PLIMBAREA

 
vise spulberate intr-un minut,
clipe de iubire lasate’n trecut.

plangand merg pe strada
stiu ca n-o sa mai fie la fel
as vrea sa ma vada
sa stie ca plang pentru el.

inchid ochii, dar continui sa merg,
in mine ploua, dar afara e soare,
evit sa mai simt, vreau din minte sa sterg
sarutul fierbinte, amintirea ce doare.

vreau sa alerg, sa las totul in urma,
sa zbor catre cer, sa ma-ngrop in pamant,
lacrimi amare durerea n-o curma
doar curg siroaie pe fata batuta de vant.
n-au niciun rost si totusi exista,
iar vocea din mine imi spune sa uit,
incerc sa m-opresc, dar durerea persista,
incerc sa ma-ntorc, dar in spate nu pot sa ma uit.

soarele apune si portile se-nchid,
cazuta pe strada plang si strig,
insa nimeni nu aude, parc-as fi in vid,
noaptea se lasa si se face frig,
in bezna deasa luminile se sting.
nu e nimeni, nimeni sa-mi arate,
nimeni sa -mi spuna cum durerea sa-nving,
nimeni sa-mi spuna cum sa merg mai departe.

si raman aici…pe srada pustie,
in ceasul de moarte,
cu gandul la el, spunand cu tarie
ca atunci cand iubesti totul se poate,
acum stiu… nu vreau sa merg mai departe,
vreau sa raman aici si sa-l iubesc pana la moarte.

las capul pe palma,
genunchiu-l indrept,
intampin moartea cu spaima,
dar cu sufletul drept.
ochiul se-mpaienjeneste
si-l inchid usor,
trupul se raceste…

ma privesc de pe un nor!
                                                                                                de prietena mea  Ceshkutza

PS:mie imi place foarte mult

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s